Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

duminică, 1 august 2010

K 57 - Chef la pensiune

Baietii cu berea au plecat. Cand am ajuns langa pensiune, langa Dacia noastra a parcat un jeep din care patru tineri veseli au coborat o fata si o lada de bere. Fata si lada au fost depuse pe o banca de lemn in aceeasi stare de inertie. Dupa cateva minute, tanara, evident bine alcoolizata, a facut minimul de efort pentru capata o bere, adica a mormait ceva. Ii priveam de la o oarecare distanta cand m-am trezit ca unul dintre tinerii veseli vine drept catre mine si-mi ofera o bere. In scurta vreme am inceput sa povestim si Traian ni s-a alturat, dupa ce a profiat de ocazie ca sa filmeze conversatia. Tanara s-a ridicat la un moment dat si s-a prezentat ca fiind Masha. Tipul care parea seful grupului, cel care mi-a oferit berea, m-a intrebat daca imi place de sora lui si mi-a facut cu ochiul catre masina lor. Am fost surprins, dupa care mi-am dat sema ca termenul de «sora» trebuie inteles cu ghilimelele de rigoare. M-am scuzat cat am putut de politcos, in timp ce Masha mi se agatase de gat. Cand a reusit sa ma fixeze cu privirea, dupa cate focalizari nereusite, mi-a strans mana frecandu-si degetul aratator de podul palmei mele. I-am multumit pentru amabilitate si m-am desprins din imbratisarea ei de caracatita pretextand ca vreau sa-i fac o poza. Dupa ce si-a inclestat mainile de balustrada, i-am facut o fotografie si numai o pirueta rapida m-a ferit de bratele ei tentaculare. Unul dintre baietii din grup a ajutat-o sa urce in masina, iar dupa ce ne-am terminat berile, ne-am retras si noi. Bineteles ca am suspecat iarasi intreg rajanjamentul ca facand parte din farsa. Prea repede au intrat baietii in vorba cu noi. Sau cine stie. Oricum, cam tot ce mi se intampla ar putea fi aranjat dinainte.
Apare si Traian si intram in sala restaurantului. Dupa ce ne asiguram ca ce comndam va fi intr-adevar friptura cu cartofi pajiti si sala, in asteptarea comenzii ne luam cate o bere. La masa alaturata este un grup foarte vesel, in care recunosc pe barbatul chel, cu barab, ce se plimaba mai devreme pe faleza cu o chitara in spate. Chitara este sprijinita de perete si acum ciocneste cu ceilati doi meseni, o tanara blonda, inalta, destul de atragatoare si un barbat pana in 40 de ani, tuns scurt si cu alura sportiva. Pare ca tocami au termninat de mancat si acum beau bere, printre ture de coniac, pe care si-l torana dintr-o sticla de pe masa.
Soseste si comanda noastra si ne apucam sa mancam cu pofta. De ieri n-am mai mancat aprope nimic si am alergat toata ziua. Intre timp, cei de la masa de alaturi isi vad e micul chef, evident binedispusi de bere si coniac. Cantaretul ambulat si-a luat chitara si a inceput sa cante niste piese melancolice, care cer tot mai mult coniac. La un moment dat tanara blonda se intorce catre noi, caci a observat ca ascultam si noi ce se canta la masa lor, si ridica paharul in semn de salut. Raspundem ridicand sticlele de bere. Suntem invitati la masa lor si dupa ce ne prezentam, aflam ca cei trei se numesc Janna –ea, Igor – tipul sportiv si Constantin – chitaristul. Suntem serviti cu coniac si ciocnim cu totii. Eu unul ma simt foarte bine, dupa atat de multa incordare dusa la paroxism. Si Traian s-a relaxat si pare sa fi uitat de propunerea de ieri de a nu mai vorbi cu mine decat strictul necesar. Sigur ca nu este cea mai intelapta deczie sa amestec bere cu coniac, dar in sera asta pot sa ma turtesc. Poate chiar am nevoie. Patul este aproape, la etajul intai, la capatul coridorului.
Cantecele rusului mi se mar mult prea melancolice si il indemn pe Traian sa ia chitara si sa cante ceva mai vesel. Traian se decurca bine si in scurta vreme atmosfera devine si mai animata. Chiar si eu ma simt in stare sa zadranganesc ceva, pe niste versuri improvizate.
Dupa inca vreo ora, in care sticla de coniac se goleste, cheful se muta in sala de biliard de la etajul intai. Natalia Alexandravona supravegheaza, asezata pe o sofa, ca limitele bunei-dispozitii sa nu-i trezesca pe ceilati oaspeti ai pensiunii care s-au dus deja la culcare.
Dupa o ultima tura in restaurant, de unde ma intorc cu bere, simt ca ma ia un somn implacabil. Ma retrag in camera, lasandu-l pe Igor sa-i faca avansuri Jannei –crezusem ca sunt impreuna, dar nu-i asa – in timp ce Traian converseaza cu Constantin pe teme muzicale, caci amandoi sunt in bransa. Anticipez pe maine o durere de cap de cel putin doua stele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu