Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

duminică, 1 august 2010

K 44 - Cine este Traian?

Plauzibil. Plauzibil. Pla-u-zi-bil. Adica ceva care poate fi crezut. Cuvantul mi s-a insurubat in minte de ceva vreme. As vrea sa stiu daca pot califica ceea ce simt sau gandesc ca fiind plauzibil. Ii intind camera lui Alexandr si-i arat care este butonul pentru inregistare. Suntem in parcarea hotelului, gata sa plecam din Krasnoyarsk, si cvintetul crestin a venit sa-si ia ramas bun. M-am gandit sa profit de prezenta lor si sa rog pe unul dintre ei sa filmeze felul ciudat in care pornim masina in tandem, adica cu Traian la volan si eu la bornele de la baterie. Asta este o dovada plauzibila, ca ne chinuim asa de vreo saptamana. Realizez ca daca astazi este 23 iulie si noi am plecat de acasa pe 9, inseamna ca suntem pe drum de 15 zile si am parcurs vreo 6.000 de kilometri.

Alexandr face cateva probe cu camera filmandu-si prietenii. Este foarte entuziasmat. Il intreb daca este gata sa ne filmeze pe noi. Imi spune ca da. Traian pune contactul si imediat ce motorul porneste, decuplez borna. Ii spun lui Alexandr ca mai tragem o dubla. Toata lumea face liniste, ca si cum am fi pe un platou de filmare. Repetam manevra.
In timp ce motorul se incalzeste, urmeaza strangerile in brate, pupaturile, urarile de drum si succes.

Reusim sa pornim. Cei cinci tineri propovaduitori crestini ne fac cu mana, de pe trotuar, in timp ce noi ne indreptam spre podul cel mare. Urmatoarea localitate imporatanta este Kansk, dupa care vine Irkutskul, foarte aprope de Lacul Baikal. Acolo va fi calatoria noastra la trei sferturi. Nu cred ca ne vom opri la Kansk, ci vom trage tare pana la Irkutsk.
Trecem si de pod si in scurta vreme Krasnoyarsk-ul ramane in urma. Stau si ma intreb daca are rost sa-i spun lui Traian ce ma framanta, adica toate ciudateniile pe care nu stiu cum sa se leg sau sa le intrepretez. Il privesc cu coada ochiului cum conduce, incruntat.
-Ai vazut cum sta treaba, da? ma intreba Traian rastindu-se brusc la mine.
Raman masca, neintelegand daca se refera la ceea ce ma gandeam eu. E ca si cum mi-ar fi raspuns la intrebarea nerostita.
-Casca ochii mari, fii atent la ce ai de facut si atat! Tu iti vezi de treaba ta si eu de a mea, ai priceput ? imi latra el cu o voce fioroasa.

Nu stiu ce sa raspund, siderat de rautatea privirii pe care mi-o arunca si agresivitatea lui brusca. Pana la urma la ce se refera? Este si el parte din aranjament? Am vazut ce trebuia sa vad?!? Sa-mi vad de treaba mea?!? El o sa-si vada de a lui ?!? Dar de ce treburile noastre nu coincid? N-am plecat sa facem acelasi lucru, adica filmul? Este continuarea crizei de ieri, cand mi-a repsoat ca-l tratez de servitor? Habar n-am ce as pute sa-i raspund. Ma gandesc ca un raspuns de genul « nu inteleg la ce te referi » sa nu-l scoata si mai tare din sarite. Inexplicabila agresivitatea lui. Nu inteleg ce mama naibii am zis sau am facut. Totul a fost normal toata dimineata. Ora se refera la altceva decat la ceea ce avem noi de facut ca sa producem filmul ? Imi aprin o tigara si lss geamul din partea mea mai jos, ca sa iasa fumul.
-Si las-o mai moale cu fumatul, daca vrei sa fie bine! mai scrasneste Traian printre dinti.

S-o las mai moale cu fumatul ca sa fie bine? Da’ ce-i asta?! Ce treaba are faptul daca eu fumez sau nu cu ce avem noi de facut? Toate propozitiile rostite de Traian in ultimele doua minute mi se par absurde. Pana la urma cine este Traian? Poate fi altceva decat stiu eu? Are o misiune ascunsa? Din partea cui? In ce m-am bagat?
Fumez in tacere, fara nici un chef, dupa amenintarile lui Traian. Chiar nu pricep ce-i cu fumatul, nu mi-a zis nimic pana acum, cum l-ar deranja. Si nici nu fumez asa de mult, vreo zece tigari pe zi. Sting tigara in timp ce Traian tuseste, ca si cum are da sa-si drega vocea, dar nu zice nimic. Tacem amandoi cu ochii tinta la drum. Si mai avem de mers o gramada. In conditiile astea, o sa iasa urat. Era de asteptat sa ne mai si lase nervii. Numai ca am uitat. Am uitat pentru ca de obicei sunt optimist. Poate totusi o scoatem la capat cu bine. Trebuie s-o scoatem la capat. Tot ce vreau este sa ajung acasa. Numai ca asta inseamna sa mergem fix in directia opusa, pana la Vladivostok. Cand o sa ma vad in avion inseamna ca suntem ca si acasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu