Dupa inca vreo doua ore ne apropiem de Krasnoyarsk. Suntem atat de obositi incat nu vrem decat sa ne cazam si sa dormim. Intram in oras si in primul loc in care vedem un hotel, oprim. La receptie, surpriza, imi spun ca nu au locuri. Receptionera imi explica cum as putea ajunge la un alt hotel din apropiere. Ma tarai impletcindu-ma spre masina si dupa ce mai conduc inca zece minute, ajung in locul indicat. Nici aici nu sunt locuri. Incepe sa mi se para ciudat. Cum de o fi asa solicitate hotelurile din inima Siberiei? Pornim din nou, dupa ce primesc alt sir de intrsuctiuni, de dat asta de-a lungul unei strazii principale.
-Uite, ia vezi acolo! face Traian. Scrie gostinta.
-Unde? zic abulic, si in cele din urma privirea mea se scurge spre stanga, de-a lungul bratului intins de Traian. Aha, da, numai sa vad unde pot opri.
N-am incotro si merg pana la prima intersectie, de unde ma intorc inapoi. Parchea masina in parcarea ce se vede in spatele cladiri.
Intru la receptie. Sunt fericit sa aud ca au locuri si fac si reghistratia. Cer o camera cu doua paturi si ies sa-l anunt pe Traian ca ne-am cazat. Ne taraim cu greu rucsacii in camera, la etajul doi. Trebuie neparata sa stam doua zile, sa ne odihnim ca oamenii. Descui usa, intram si ma spal pe maini si pe fata in chiuveta de langa intrare.
-Eu ma culc, ii spun lui Traian in timp ce-mi dau jos pantalonii, camasa si sosetele. Tu?
-Si eu, imi raspunde sfarsit.
Ma trantesc in pat si simt racoarea asternuturilor curate pe piele. E foarte placut. Imi trag patura pe cap si ma intorc cu fata spre perete. Adorm ceva mai greu decat ma asteptam. Adica in vreo zece minute in loc de doua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu