Un huruit estompat de ciocan pneumatic se aude cu intermitente de afara, dupa care aud o voce si si pasi care se pierd pe coridor. A venit si dimineata, dupa un somn de plumb, fara vise. Stau cu ochii inchisi. Sigur este destul de devreme, in jur de sapte si simt ca as mai avea nevoie de somn, dar stiu ca nu mai pot adormi. Daca as fi acasa, probabil n-ar fi nici o problema sa adorm la loc, dar de cand sunt pe drum stiu ca odata cu trezitul ma cuprinde starea de incordare si grija programului zilnic.
Din pacate nu curge apa calda si dusul cu apa rece imi taie din satisfactia minimului de conform al camerei de hotel. Fumez aplecat pe fereastra, incercand sa nu-l deranjez pe Traian, care la un moment dat a gemut usor si s-a intors cu fata la perete.
Chiar mi-ar trebui caietul bej. Vroiam sa imi mai fac niste insemnari si sa mai verific cateva din expresiile in limba rusa pe care le am notate acolo, de pe vremea cand il foloseam la cursul de rusa. O sa-l rog pe Ivan sa il caute, numai ca inca este devreme sa dau telefon.
Imi mai fac o cafea si dau drumul la televizor, cu sonorul la minim. N-are nci un sens insa sa privesc imaginile, nu exista nci un program cu subtitrari, si dca ar fi ar fi binenteles in rusa. Privesc imaginile din obisnuita, acasa imi ptereceam cate doua sau trei ore in fata televizorului, urmarin in special filme sau documentare. E cursul meu de film la domiciliu. Daca descompui cadrele si actiunea, tinand cont de cateva reguli de baza, incepi sa te prinzi cum se face un material filmat si care sunt regulile. Restul tine de propria inventivitate.
Traian se intoarce cu fata in sus si in cele din urma deschide ochii. Ca de obicei, a reusit sa doarma mai mult decat mine.
- Ai dormit bine? il intreb.
- Da. Cat e ceasul?
Ma uit la ceas si ii spun :
-Opt si douazeci. Pe la noua il sun pe Ivan. Daca ne intalnim si mai filmam un pic cu el, poate pana pe la 3 reusim sa plecam. Daca tragem tare, poate reusim sa ajungem poimaine pana la pranz la Krasnoyarsk si sa ne vedem cu englezul ala.
-Hai ca ma duc sa ma spal, zice ridicandu-se in capul oaselor.
Pe la noua ii telefonez lui Ivan, dar nu-mi raspunde. Ne strangem lucrurile de prin camera si ne pregatim de plecare. Am incarcat bateriile celor doua telefoane mobile, cel cu cartela din Romania si pe cel pentru Rusia, acumulatorii pentru aparatul foto si bateria camerei de filmat.
Lungit pe pat, incep sa ma joc cu telecomanda televizorului. Dau peste niste imagini de animatie, niste porci cu uniforme naziste,marsaluiesc in intuneric, cautand ceva inarmari cu pistoale-mitraliera. Doar imaginea svastcii este inlocuita cu un cerc rosu cu doua puncte negre, imitand gaurile din rat. Ciudat, dintre toate versurile melodiei in ruseste, caci este un clip care ruleaza pe MTV Rusia, inteleg doar refrenul, aproximativ in germana : «Einz, Zwei, Drei, Schiki- Schiki- Schweine ». «Un, doi, trei, porco-porco-porci», cam asa s-ar traduce. Am un sentiment de puternic disconfort sa constat ca rusii ar putea fi ramas cu asa o ura pe nazisti incat sa faca un clip atat de caustic, chiar plin venin. Nu ca ar fi fost nazistii niste draguti! Nici pomenela, stiu ca au comis lucruri inforatoare, iar cel mai rau este ca au declasant cel mai devastator razboi din toata istoria omenirii. Au trecut totusi 60 de ani de cand s-a terminat razboiul. Un purcel caraghios care este evident Hitler, dupa mustata, sta in bratele une scroafe imense in uniforma de femeie-gardian din lagarele de concentrare, si suge o suzeta care are o lumina rosie, intermitenta, ca cele care apar in filmele cu bomba ascunsa care sta sa explodeze si pe care eroul principal se chinuie s-o gaseasca si s-o dezamorseze inainte de sfasitul filmului. Schweine, schweine,schweine. Dintr-o data ma simt foarte stresat ca am, din intamplare, un nume tipic nemtesc. Daca din start numele meu ii indispune pe rusi? Nu m-ar mira deloc. Toate suspiciunile mele legate de Ivan si urmaritorii necunoscuti mi se invalmasesc in cap. Apas butoanele telecomenzii si reusesc in cele din urma sa schimb canalul. Suna si telefonul mobil. E Ivan, care isi cere scuze ca nu ne-a mai cautat ieri si intreaba daca mai vreau sa ne vedem. Ii spun ca il asteptam la hotel.
Stau ca pe ghimpi jumatatea de ora in care astept ca Ivan sa ajunga la hotel. Coboram si Traian ramane pe un fotoliu la receptie, in timp ce eu ies in strada si imi aprind o tigara. Am senzatia ca absolut toti cei care trec ma studiaza cu priviri neprietenoase. Fir-ar sa fie, neplacuta senzatie mai am de cand cu clipul cu porcii! Privesc pierdut masinile care trec rand pe rand spre bulevard. Un Jeep alb, nou, imi atrage atentia. La volan, un timp in jur de treizeci de ani, cu o privire vesela si un zambet tamp pe fata, parca lipit artificial, ma priveste insistent. E roscat, cu parul cret si tenul extrem de alb si imi dau seama ca SEMANA EXTREM DE BINE CU TATAL MEU CAND ERA TANAR. Atata de bine incat raman si eu cu gura cascata si aproape uit sa trag din tigara. Cand masina o coteste in cele din urma la stanga in intersectie, incep sa-mi revin. Este aproape ca si cum m-as fi intors in timp cu vreo 30 de ani in urma. Eram prea mic sa-mi aduc amintele chipul tatalui meu de atunci, mai ales ca-l vedeam de vreo 2-3 ori pe an, dar imi aduca minte foarte clar multe din fotografiile lui de pe vremea aia. Oare ce-ar putea sa insemne chestia asta?
Aparitia lui Ivan, si el cu acelasi zambet parca modelat cu mana, ma rupe din starea de prostratie. Imi strange mana fara sa-mi zica nimic si asteapta. Zambeste si asteapta. Ce asteapta?
-E in regula, Walter! imi spune in cele din urma si raman trasnit de cuvintele lui.
Ce e in regula? Stie ca tocmai am vazut un tip care semana izbitor cu tata in tinerete? Sau iar vorbeste aiurea? Oare ce zi este astazi? Ziua Vedeniilor din Trecut? Star Trek Siberian? Incepe Zona Crepusculara la Novosibirsk? Este Ivan un shaman contemporan? Calauza?
-Mergem? intreaba Ivan.
-Trebuie sa scot niste bani de la un bancomat, izbutesc sa spun in cele din urma. Stii unde este un bancomat?
-De ce nu incerci acolo, spune si-mi arata in spatele meu usa de sticla de la parterul cladirii vecine.
-Este un bancomat acolo?
-Nu stiu. De ce nu incerci?
Doamne, apara si pazeste! Ce-i dialogul asta de film fantastic? Ieri era treaba cu «le trebuie apa rece», azi s-ar putea sa fie acolo un bancomat, daca incerc! Deci daca incerc sa-l gasesc in cladirea aia atunci o sa-l gasesc nu pentru ca ar fi acolo, ci pentru ca incerc?
Pornesc inspre locul aratat si cand deschid usa vad un bancomat in peretele holului. Bag cardul si tastez codul. Functioneaza. Scot 3000 de ruble, ceva mai mult de o suta de dolari si astept chitanta, ca de obicei. Hartia apare, dar este goala. Imi vine s-o arunc, caci nu-mi foloseste la nimic, dar ma trezescca o pun in portmoneu, fara sa stiu exact de ce.
Ivan ma asteapta cu zambetul pe fata si servieta in mana. Nu m-ar surprinde prea mult sa-l vad cu servieta pe fata si zambetul in mana. Ceva straniu este in aer si daca ciudateniile se petrec la Novosibirsk inainte de ora pranzului, atunci asa sa fie!
-Ma duc sa platesc camera la hotel si sa coboram bagajele la masina. Poti sa mai astepti zece minute?
- Da, sigur, raspunde senin Ivan. Va astept.
Platesc camera si iau pasapoartele de la receptie. Coboram bagajele si le punem in masina, dupa care ne intorcem in fata hotelului, unde Ivan pare ca si-a petrecut vremea vorbind la mobil.
-Suntem gata, il anunt. Ai putea sa ne duci la un magazin de unde sa cumpar niste acumulatori? Si mai am nevoie si de un calculator pe care sa descarc fotografiile din aparatul digital si sa le copiez pe un CD. Putem face treba asta la tine la birou?
Ivan ezita, parand ca se gandeste la ceva.
-Bine, rezolvam, spune pana la urma. Mergem la magazin.
Ne face semn sa ne urcam in Lada lui mov. Pornim spre zona unde am fost ieri cu Traian pe jos si putin mai departe oprim in fata unor cladiri cu magazine.
Il urmez pe Ivan care ma insoteste pana in fata unui Internet-cafe si-mi spune ca as putea vorbi acolo pentru descarcarea fotografiilor.
Intru si ma indrept spre cel care pare administratorul retelei, un asiatic negricos, ras in cap, care poarta un pulover gri.
Il intreb daca vorbeste engleza si omul imi raspunde foarte taios.
- Poate ca da! Poate ca vorbesc mai bine decat tine!
Maica, maiculita, ce-i cu oamenii astia!? Nu comentez nimic si-l rog sa-mi descarce fotografiile. Cat timp dureaza operatiunea ma uit in gol spre un perete, numai sa nu-i mai vad expresia de pe chip, fara indoiala de ura. Ce-o fi avand cu mine? Are ceva cu vorbitorii de engleza? Cu albii? M-as fi asteptat la asa ceva undeva prin sudul Statelor Unite, sau in Asia, dar in Novosibirsk!? Sau poate stie si el ca am un nume nemtesc si nu ma inghite din pur reflex postbelic rusesc!? Cand o sa scap din Zona Crepusculara?
Imi iau CD-ul cu fotografiile si o uschesc cat pot de iute. Il urmez pe Ivan spre cladirea urmatoare si inainte sa intram pe usa firma luminoasa cu galben si albastru de deasupra ei ma anunta ca am am ajuns la El Dorado.
- Sa fii atent in jurul tau! imi spune Ivan peste umar, bineteles zambind.
Mecanismul de siguranta incerca sa-si lamureaca sensul acestui indemn si reasculta fraza formulata de Ivan in engleza, pentru a putea sa ma lamureasca daca e cazul sa ma panichez din nou. Micul Locotenent Data din capul meu isi afiseaza pe ecranul halotronic «Be careful around you !». Datele analizei se inscriu pe ecran cu litere fluorescente verzui.
Limba in care a fost formulat enuntul: Engleza (Probabilitate 92 %).
Accent strain: Puternic (68%)
Cuvinte necunoscute: 0.
Verbe: 1
Substantive verbale: 1
Adverbe: 1
Pronume: 1
Expresii verbale: 1 (be careful!)
Traducere in limba adresantului (Romana):
BE CAREFUL! FII ATENT! Coeficient de traducere: 100%
AROUND IN JURUL Coeficient de traducere: 100%.
YOU TU/TAU Coeficient de traducere: 100%
Traducere completa :
FII ATENT IN JURUL TAU! Coeficient de traducere 100 %.
AVERTISMENT: Gradul de stapanire a limbii engleze de catre enuntiator nu poate fi estimat cu acuratete. Formulari corecte sunt amestecate cu formulari incorecte aleatoriu, indiferent de gradul de dificultate si complexitatea enuntului. Posibilitate de eroare in formularea enuntiatorului (Probabilitate 46 %).
Locotenentul Data ma priveste cu o grimasa care ar parea sa-mi spuna « Nu stiu ce sa zic, capitane, ori flacaul nu vorbeste bine engleza, ori o face intentionat, ori e pur si simplu tacnit! Fii atent si cu siguranta te vei descurca! Ai fost si in situatii mai dificile.».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu