Cateva conducte imprastiale fara noima pe marginea drumului, altele care il traverseaza pe deasuptra, balti si noroi, acolo unde caldura nu l-a transformat in praf, aceiasi stalpi de ciment cu lumini rare si slabe, siluete de constructii industriale incremenite in intuneric si nici un indicator. Si de ceva vreme o Lada rosie, cam de o generatie cu Dacia noastra, care ne secondeaza prin gropi cu relativa rigurozitate. In momentul in care cele doua masini ajung sa se balangane in paralel, ii spun lui Traian sa coboare geamul din dreptul lui, pe parte pe care e Lada.
- Da’ ce vrei sa faci ? ma intreaba nedumerit Traian.
- Sa-ntreb daca asta e drumul.
Soferul Ladei observa manevra si coboara si el geamul.
- Penza ! Penza ! ii strig prin geam.
Omul pare sa nu inteleaga.
- Penza ! Penza ! repetem eu si Traian in cor.
Din mers, soferul Ladei ne striga :
- Da ia sam’ durak ! dupa care ne depaseste si se pierde in intuneric.
Durak stiu ca inseamna « prost », « prostanac » si ma intreb daca omul nu cumva ma injura. Acuma se arata cam cum stam cu alta provocare asumata vitejeste, adica sa ne descurcam cu rusa pe care am invatat-o eu in trei saptamani si cu ce ghiceste Traian din asemanarile cu sarba pe care o vorbeste el. Binenteles, momentul se potriveste perfect in secventa: suntem rataciti in traducere si in periferia Voronej-ului si stropii de ploaie care naclaiesc praful de parbriz nu fac decat sa ajute sa incolteasca semintele paranoiei !
Un pocnet zdravan dinspre roata din fata dreapta sporeste starea de iritare generala, cand masina se hurduca intr-o gropa brusca si adanca. Traian da sa ma mustre :
- Ia-o mai incet ! Sau lasa-ma sa conduc eu ! Daca se sparge vreo planetara sau un rulment ?
In mod normal pomenirea rulmentului m-ar fi amuzat, Traian a avut un episod traumatic in care i s-au spart consecutiv rulmentii de la rotile din spate cand circula cu o Dacie gata de casare, cauza din care l-am asigurat inainte de plecare ca rulmentii de pe spate sunt in regula si am si de rezerva. Dar acum nu este deloc momentul sa fac misto, ci chiar ma stresez si eu in plus, daca mai am unde, pentru planetarele reconditionate.
- Bine, bine, mormai, te las pe tine, numai sa iesim odata la drum.
Bezna intensificata odata cu inceputul de ploaie ma face sa ma zgaiesc prim parbriz cumva cocotat pe volan. Nu vad bine noaptea, am nevoie de ochelari la scris si citit sau cand conduc pe intuneric si din graba plecari n-am apucat sa-mi fac. In plus, ma si trece nevoia sa ma usurez. Mai aman momentul, pana cand vom da de o zona in care sa scapam ne noroi. In rest, orice stalp sau tufis e bun.
Ajungem intr-o intersectie prost luminata, fara indicatoare, care ne impune sa stim un raspuns definitiv : o luam la stanga sau la dreapta? Stam prostiti in conul de lumina slaba al singurului felinar din intersectie, cu avariile puse, asteptand nici noi nu stim ce. Si nevoia de a urina din ce in ce mai imperioasa se manifesta in cel mai prielnic moment ! Ma hotarasc sa rezolva macar problema asta si cand cobor din masina vad trecand pe marginea drumului un baietan de vreo 16-17 ani.
Aproape ca ma reped spre el, chinuit de vezica prea-plina:
- Penza ? Penza ?
Baiatul ma priveste cu o tresarire, apoi imi arata cu mana spre dreapta si adauga :
- Priama, prima ! adica « inainte, inainte », caci asta am invatat deja pe drum
- Spasiba ! ii strig in timp ce fug spre zona de intuneric sa rezolva problema fiziologica.
Nu pot decat sa sper ca baiatul mi-a indicat corect directia si ma intorc sarind printre balti la masina, in timp ce stropii de ploaie cad rari dar constanti. Pe cerul innorat, zaresc, printr-o gaura pasagera, luna. Sinistru! Un huruit indeparatat si neindetificabil se aude infundat. Pare ca am fi ramas singuri pe drum, singurii calatori prin noaptea deasa si prin ploaia rara, ciudata.
Schimb locul de la volan cu Traian si pornim pe drumul din dreapta, care ne poarta sinuos printre niste ziduri sau pereti de caramida pe stanga si conducte pe partea cealalta. Dupa un timp ajungem pe o sosea pe care mai circula doar camioane, ale caror siluete par mult mai mari in in intuneric.
- Traiane, eu pic de somn. Tu vrei sa mai conduci?
- Mai conduc, mai conduc. Unde sa ne oprim? Nu vezi ce-i aicea? Si ma tot gandesc la politaii aia. Ce ti-au mai zis?
Da, militienii cu doua fete ma bantuie si pe mine.
- N-am inteles, raspun in cele din urma. La un moment dat, cand a zis de mia de dolari, ala din masina mi-a zis asa : « Walter, tasici dolarov i ti iedisi dalse ! ». « Ti iedisi » e « mergi », da ‘ « dalse » nu stiu ce-i. Tu stii ?
- Nu. N-ai in dictionar? Ia vezi ce-i, sa nu fie ceva nasol!
- Stai ca ma uit, zic in timp ce scotocesc pe polita pe care am hartile si dictionarul cumparat pe cand luam lectii de rusa.
Rasfoiesc paginile la lumina lanternei de buzunar pe care o tin in gura. Ajung la litera « D » si gasec cuvantul. Il citesc de doua ori si ii spun lui Traian :
- Dalse insemana « mai departe ». Adica dca ii dadeam o mie de dolari puteam sa mergem mai departe.
- O mie de dolari! Ce tupeu!
- Pai oamenii au incercat. Faceau o caruta de bani de pe noi daca i-am fi dat. Dar de unde stiau ei ca avem atataia bani? Ti-aduci aminte ca m-a ajutat un tip la granita? Ei, ala m-a intrebat cati bani am si eu i-am zis ca avem o mie de euro. Daca ala i-o fi anuntat? Ca tot numai lui i-am zis si de camera, ca l-am intrebat daca trebuie s-o declaram sau nu. Alfel cum sa stie de camera ?
- Crezi?
- Pai gandeste-te si tu! N-aveau altfel cum sa stie. Sau crezi ca le-o fi zis careva din soferii care au trecut pe langa noi si ne-au vazut filmand? Ca ce chestie, sa se opreasca asa pur si simplu sa le zica? Sau ca sa se scape de ei la control, le-au dat o informatie sa se poata lega de noi?
- Crezi ca s-ar fi oprit asa cineva, pur si simplu, sa zica ca niste straini filmeaza ceva pe drum? intreaba Traian, care se tot straduie sa depaseasca un camiom care scoate un fum gros si greu, de benzina proasta.
- Posibil, raspund eu. Dar mi se pare aiurea. Tie nu ti se pare ciudat?
- Pai e mai probabil decat sa fie la de la granita…
- Da, dar mai ziceau si fix o mie de dolari. Dupa aia au lasat-o la doua sute.
Ramanem in tacere, rumegandu-ne gandurile negre. Traficul devine din ce in ce mai dens pentru ora tarzie. Mirosul de benzina arsa este foarte patrunzator. Cu siguranta este benzina cu plumb de 72 de octani, care nu se mai foloseste de multa vreme decat in fosta URSS.
Simt ca mi se inchid ochii de somn si adorm in cateva clipe, epuizat de toate frecusurile zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu