Cand ies din camera, barbierit si cu haine curate, Natalia Alexandrovna ma priveste si da din cap aprobator. Are acel gen de fata plinuta pe care oriunde l-ai vedea ai sti dint-o privire ca este al unei rusoaice. Absolut toate trasaturile ei sunt tipic rusesti, la fel ca si hainele viu colorate.
-Asa da! spune ea cu un aer de profesoara satifacuta. Uite ce baiat aratos esti!
-Multumesc! Ii raspund zambind si cobor la parter, unde este sala restaurantului.
Ne-am cazat la o pensiune din Lystvianka, o localitate turistica pe malul lacului Baikal, la 70 de kilometri sud-est de Irkutsk. Natalia Alexandrovna este administratoarea pensiunii si ne-a inchirat pentru o noapte o camera cu trei paturi la numai 600 de ruble, cu conditia sa folosim doar unul dintri paturi, cel dublu. Maine asteapta multi turisti si pensiunea va fi plina. Sunt foarte multumit de afacere si de faptul ca sunt in sfasit curat si am scapat de barba tepoasa crescuta in ultimele patru zile. Astazi a fost o zi buna. Am reusit sa ne reparam masina la Irkutsk, intr-un service unde mecancii, suprinsi sa afle de la ce departare venim cu rabla noastra, ne-au schimbat bujiile si ne-au reglat carburatorul pe gratis. Am platit doar bujiile. Desigur, n-a fost vorba de o reparatie complicata, dar faptul ca nu au acceptat plata a fost un frumos gest de incurajare pentru noi. Cine stie, poate are vreo legatura si cu echipa de farse, care s-o fi simtit datoare sa mai indulceasca « tratamentul », dupa atata stres. In plus, mi-a reusit o fotografie foartebun, cea mai buna de pana acum, un instantaneu cu doi copii dintr-o curte a unei case foarte vechi, un baietel blond si unul asiatic. I-am observat intamplator, in timp ce cautam un magazin de piese auto. Se jucau cu un camion de plastic, foarte murdari si foarte frumosi amandoi. Cand m-am apropiat sa-i fotografiez, baietelul cel blond m-a obesrvat si s-a ridcat in picoare. M-a privit foarte senin, in ntimp ce pustiul asiatic, ascuns dupa el, ma privea peste umarul preitenului lui. Expresiile celor doi copii se completeaza atat de bine si sunt atat de autentice incat nici daca as mai incerca o data nu mi-ar reusi o fotografie mai buna.
Ies in fata, pe treptele din fata cladiriii, sa fumez o tigara pana cand isi termina si Traian dusul si vom manaca ceva la restaurant. Dupa atat alergatura, meritam si noi o cina adevarata. Imi aprind tigara si ma sprijin de balustrada metalica. Soarele care apune undeva in spate mai lumineaza vag mallu opus al Lacului Baikal. Suntem langa un golf larg, altfel nu s-ar zari nici urma de mal. De fapt, mai spre stanga, lacul se vede ca o mare, oglinda apei pierzandu-se la orizont. O atmosfera de pasnica relaxare domneste in mica statiune de vacanta. Cativa pescurasi mai zboara prin apropierea malului, profitand de putin lumina ca sa mai prinda cate un pestsor din bancurile care se apropie desprafata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu