Habarovsk, mult-asteptatul Habarovsk, sfarsitul celor 1800 de kilometri de drum in constructie, cu alte cuvinte finalul celei mai grele etape... Orasul nu are nimic deosebit, sau nu am cum sa-mi dau seama, pentru ca probabil suntem undeva pe un drum de centura. In zona sunt niste blocuri cenusiu-galbui, de patru etaje. Multa verdeata intre ele si cam atat. Urmaresc indicatorul care poarta cuvantul magic Vladivostok scris modest pe un panbou stramb si ruginit si ajung la o intersectie semaforizata unde trebuie sa astept, pentru ca am rosu.
Pornesc mai departe, in spatele unei dube verzi din care cineva ne-a privit lung, cu chipul ascuns de ochelari de soare. De sub sapca trasa pe frunte, nici n-am putut sa-mi dau sema daca era barbat sau femeie.
S-a luminat de ziua de mai bine de o ora. Am alimentat la o benzinarie de la intrarea in oras. De mancare n-am putut cumpara decat niste biscuiti. Vom face un popas la prima staianka, sa mancam ceva si sa ne tragem sufletul. Am scapat de greu, de acum este doar o chestiune de timp sa ajungem la Vladivostok.
Blocurile raman in urma si soseaua se largeste, dar un indicator de limitare de viteza ma face sa banuiesc un post de control. Asa este, in scurta vreme trebuie sa incetinesc odata cu coloana care s-a format in fata noastra.
Suntem opriti pentru control, dar nu vine nimeni sa ne verifice actele. Politistul care mi-a facut semn sa trag pe drepta se ocupa de masinile din spate, ignorandu-ne parca deliberat. Astept langa masina, aproape un sfert de ora, pana cand altcineva soseste din biroul punctului de control. Este un politist in jur de patruzeci de ani, chel si cu un zambet de parca ne-ar fi asteptat special pe noi.
-Walter, din Romania, spune cu mare satisfactie dupa ce arunca o privire rapida peste acte.
Deja jovialitatea lui imi ridica toate antenele in pozitie de alerta. Il urmez in cladire, unde se aseaza la birou in fata unui calculator si incepe sa butoneze. Langa mine este un tanar rotofei, care ma tot studiaza cu coada ochiului. Poarta un tricou alb pe care scrie mare, cu negru, SUMO. Studiez cu interes portretul presedintelui Putin agatat pe un perete, alaturi de un regulament. Dupa vreo cinci minute, sunt strigat de la ghiseu.
Astept politicos sa aud comentariul politistului. Care ma surprinde vorbind in engleza.
-Walter, nu vad nici o reghistratie.
Intind gatul peste birou si apoi arat senin cu un deget manjit de vaselina sirul de stampile de pe formularul lipit de pasaport.
-Da, da, aproba politistul. Numai ca azi suntem in 5 august si din 27 iulie nu mai este nici o reghistratie.
Tanarul cu tricoul SUMO tuseste discret. Trag aer in piept si ma pregatesc pentru meci. In nici un caz nu pot sa aplic procedeul «nu banghesc ruseste». Cred ca avand in vedere experienta adversarului, as pierde printr-o greseala tehnica.
-Vedeti dumneavoastra, la Listvyanka am stat ultima oara la hotel. Dupa aceea am fost numai pe drum. Pe drum nu am gasit hotel si am dormit numai in masina. Stiti ca de la Chita incoace nu exista birou de reghistratii. Vom face o reghistratie noua la Vladivostok.
Politistul ii paseaza hartiile colegului de alaturi. Meciul intra in pauza. Din pacate nu stiu scorul, pot banui doar ca suntem la egalitate. Adversarul meu inapoiaza niste documente cuiva din randul de la ghiseu, apoi incepem repriza a doua.
-Walter, din partea mea este in regula dar colegul meu spune ca avem o problema.
-Daca colegul dumneavostra are o problema, inseamna ca si dumneavoastra aveti o problema, asa ca si eu am o problema. Toti avem atunci o problema. Nici dumnevoastra, nici colegul dumneavoastra si nici eu nu doresc o problema. Daca imi dati hartiile imi fac reghistratia la Vladivostok si atunci nu mai avem nici o problema, spun cat pot de convins si impaciutor.
Toata lumea imi zambeste incurajator. Politistul incearca o degajare si se eschiveaza cu o intrebare:
-Ce faceti cu masina? O vindeti la Vladivostok?
Publicul, care a apucat intre timp sa vada Dacia noastra, parcata chiar sub fereastra, apreciaza gluma si politistul castiga la randul lui puncte.
-Nu, masina ramane la Vladivostok. Dupa cum vedeti, nu este nici Mercedes, nici BMW asa ca nu cred ca pot gasi un cumparator rus.
Intreaga audienta urmareste cu interes ultimele minute de sumo verbal dintre mine si politist.
-Si ce faceti cu ea?
-O s-o dam cadou cui o va vrea. Ne intoarcem cu avionul.
Politistul are un schimb de priviri cu colegul care para sa tina la varianta cu problema, desi vede ca publicul din sala nu apreciaza pozitia lui. Tanarul brunet cu tricoul SUMO spune ceva cu voce scazuta catre politist, care imi intinde actele.
-Sa va faceti reghistratia la Vladivostok! Drum bun!
-Multumesc! spun intai engleza, apoi in rusa. Si inchei cu un Vsevo dobrovo! adresat si tanarului care sunt convins ca mi-a pus o vorba buna. Tricoul cu SUMO mi-a fost de mare ajutor. M-a facut atent la situatie si m-a ajutat foarte mult la stategia defensiva. Cel mai important este ca am reusit sa raman in teren, pentru marea finala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu