Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

sâmbătă, 9 octombrie 2010

K 78 - Raketii de la miezul noptii

Aud ciocanitul timid, apoi din ce in ce mai constant si deschid ochii. Cineva bate in geamul masinii. Imi dezvelesc fata si vad neclar o umbra aplecata catre mine, prin lumina palida pe care luna o imprastie peste colinele din jur. Imi spun ca din moment ce ciocaneste, n-am de ce sa ma sperii. Vad ca este un copil si ma linistesc aproape de tot. Cobor geamul cativa centimetri si intreb rastit, ca orice om trezit din somn la o ora nepotrivita :
-Sto ti hocisi? Ce vrei?
-Raket! Raket! striga pustiul si o ia la fuga prin fata masinii spre marginea din dreapta, unde niste mogaldete i se alatura si apoi sar la unison prin iarba inalta. Se ascund, dar le mai aud vocile purtate de vant. De unde mama naibii ori fi aparut si plozii astia? N-am vazut nici o localitate in jur.
Incerc sa adorm din nou, dar nu reusesc. Copii astia au reusit sa-mi strice tot somnul. Am dormit din nou doar vreo doua ore si ma simt ca dracu’. Cobor nervos si imi aprind o tigara. Daca asta e vreo gaselnita de-a colegilor nevazuti, atunci este de cea mai slaba calitate.
Ziua de ieri a trecut luptandu-ne din nou cu drumul foarte prost. Am mai pierdut vreo trei ore cu niste filmari, din care doar bucata cu o zona in care utilajele grele lucrau la nivelatul drumului ar putea fi oarecum interesanta. Dar nu pentru mai mult de trei-patru minute de film.
Speram ca seara sa ajungem la Habarovsk-ul care se incapataneaza sa ramana la distanta. Totusi n-ar trebui sa ma mir, am avut din nou cateva portiuni pe care n-am putut merge mai repede de 20 de kilometri la ora. Deci este normal ca am pierdut o zi pentru ca sa acoperim 200 de kilometri. Poate si mai putin decat atat. Am condus din nou pana cand n-am mai putut sa-mi tin ochii deschisi. L-am lasat pe Traian, mai rabdator cu gropile, sa conduca in timpul zilei, invers ca de obicei. Singura consolare inainte sa adorm a fost ca am ajuns la asfalt. Acum ma uit in jur si ma intreb daca nu mi s-a parut. Pe jos este doar pietris, foarte bine tasat, dar totusi pietris.
Imi mai aprind o tigara. Pachetul este gol. Ma aplec si iau niste pietricele pe care le pun pachetul gol, dupa care ard cu tigara cuvantul «dumneavoastra » din inscriptia care spune «Fumatul dauneaza sanatatii dumneavostra». Este un mesaj pentru "colegii" care si-au oprit masina alba in capatul colinei. Nu stiu daca o sa-l gaseasca, dar simt nevoia sa-mi vars si eu naduful pe cineva.
Intru din nou in masina si vad ca s-a trezit si Traian. Ma mir ca n-a zis nimic pana acum.
-Cine erau aia? intreaba.
-Niste copii. Nu stiu de unde au aparut. Hai sa pornim masina!
-Mai stai sa dormi, geme Traian.
-Mi-a sarit somnul. Tu pune numai contactul, ca ma duc eu la baterie, mai spun coborand din masina.
Pornesc motorul si simt ca de undeva din intuneric copii continua sa ma pandeasca. Farurile masinii albe se aprind si ele. Deci toata lumea pare gata de drum, imi zic eu plin de nervi. Atunci hai la drum!
Este aproape patru dimineata, deci in curand se va lumina de ziua. Drumul este mult mai ingust si coboara constant, in curbe line. Un autobuz ma depaseste din spate. O bucata de asfalt face ca zgomotul rotilor sa se atenueze brusc. Dupa cateva intreruperi, drumul ramane acoperit de asfalt uniform. Asfalt! Am ajuns la asfalt! Ma inviorez si ma intorc spre Traian.
-Am ajuns la asfalt!
-Asfalt? Bine, imi raspunde el cu jumatate de voce.
Ma asteptam sa fie la fel de bucuros, dar probabil mai doarme. Nu conteaza. Se va bucura cand se va trezi. Am scapat de drumul rau! Poate deseara ajungem la Vladivostok! Ar fi extraordinar sa ne vedem la capatul calatoriei! Fasaitul uniform al cauciucurilor pe asfalt este cel mai incantor sunet. Sunt la fel de fercit ca si cum as fi stapanul covorului fermecat.
Cobor geamul si dau sa-mi aprin o tigara. Imi aduc aminte ca nu mai am. Pacat! O tigara ca sa sarbatoresc sfarsitul greului ar fi fost extraordinara. Ma consolez cu o guma de mestecat si ma fac cat mai comod in scaun. Doamne, ce bine ca am ajuns la asfalt! Rasaritul violet prevesteste soarele ce se va ridica drept in fata. Habarovsk trebuie sa fie foarte aproape. In sfarsit, s-a hotarat sa ne lase sa-l ajungem din urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu