Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

sâmbătă, 9 octombrie 2010

K 72 - Casa cu benzină

Imi clatesc gura si mainile cu apa foarte rece, ghemuit pe o piatra lata, langa paraul care lasa dare ruginii in zonele in care apa curge mai lent. Imi pun periuta de dinti si cutia cu sapun in buznar si ma catar pe malul abrupt, inapoi la masina. Locul pare mai animat si bariera s-a deschis. Ma uit spre spre incinta pe care o formeaz rulotele si vad ca doi barbati de sprijiniti de o masina au in maini pahare de plastic. Ii spun lui Traian ca plec in recunoastre si ma indrept plin de speranta catre rulote. Poate este un loc unde se vinde cafea. Barbatii de langa masina ma privesc insistent, asa ca ii salut si intreb daca se gaseste undeva cafea. Imi arata spre stanga, unde este o baraca cu o usa dechisa. Alaturi, o femeie tanara cu o un pulover in dungi de toate culorile spala niste cratiti la o cismea ruginita. Intru in sala cu podea de ciment, in care nu este nimeni. Femeia de afara baga capul pe usa si ma intreaba ce vreau. Ii raspund si imi spune sa mai astept putin. Interiorul este golas, doar doua mese si o soba de fier in colt, fata in fata cu o tejghea de lemn. Cumpar cafea si biscuiti si ies afara. Las paharul de plastic pe balustrada de lemn de la intrare si imi aprind o tigara.
Dau sa plec cand unul dintre cei doi barbati de langa masina maro vine catre mine si ma intreaba daca nu i-as putea da zece litri de benzina. Imi spune ca vine dinspre Vladivostok si ca mai are foarte putina benzina. Ii spun ca nici noi nu avem prea multa. Cat este pana la urmatoarea statie, il intreb. In directia Vladivostok, pe drumul pe care a venit el, cam 150 de kilometri. Dar drumul este foarte rau, mai bine ocolesc si atunci gasesc o benzinarie cam la 20 de kilometri. Ii spun ca i-as putea da cinci litri. Omul sta pe ganduri si pana la urma se hotaraste sa vina inapoi pe ruta ocolitoare, sa faca plinul si sa porneasca apoi spre Chita. La discutie se mai alatura doi soferi, care au venit de la Vladivostok pe drumul rau si au si ei nevoie de benzina. Hotaram sa ne lasam ghidati de barbatul care mi-a cerut benzina, pentru ca el cunoaste zona. Il astept sa ia un bidon de plastic si un furtun si mergem la masina noastra.
Traian este cam nedumerit si se teme sa nu ramanem cu prea putina benzina. Ii explic ca vom merge pe o ruta ocolitoare, mai buna, si ca trebuie sa ajungem la o benzinarie peste 20 de kilometri.
Omul isi trage benzina din rezervor si vrea sa-mi dea o suta de ruble. Ii refuz, bucuros ca pot sa fiu de ajutor si ca am si capatat o informatie valoroasa, despre o ruta mai buna. Se pare ca ocolirea ia mai mult cu vreo patruzeci de kilometri decat drumul in constructie, dar este mult mai buna.
Micul grup porneste, cu noi in coada. Drumul nu este de multe ori decat doua urme de roti paralele. Iarba inalta creste printre baltile de pe ambele parti. Padurea ne inconjoara din nou din toate directiile, cu totul altfel decat ieri dimineata, cand treceam printr-o zona golasa.
Ajungem in cele din urma la un grup de case, care au stive de busteni de foc cladite pe langa garduri pana la inaltimea unui om. Trebuie sa fie foarte greu sa traiesti in pustietatea asta, mai ales iarna. Nu se vede nici o benzinarie. Un sofer din grup intreaba la una din case si suntem dirijati mai departe. Benzinaria este o cisterna vopsita in alb, sprijinita de niste butuci. Un barbat slab, negricos, cu o salopeta veche si cizme de cauziuc, se ocupa de alimentare. Toarna benzina intr-o galeata de tabla si de acolo cu palnia in rezervoarele masinilor. Masura este aproximativa, galeata are zece litri dar nu sta nimeni sa masoare la semn. Cel mai important lucru este ca exista combustibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu