Ma mir ca nu dau de nici un bancomat, desi cred ca sunt destul de aprope de centrul orasului. Am tot mers pe jos vreo zece minute din locul unde am l-am lasat pe Traian cu masina. Am ajuns la Ulan-Ude, un oras cu 370.000 de locuitori, dimineata si dupa ce am filmat langa cladirea Politehnicii, langa care este si o statuie a unui calaret de neam mongol, am zis ca inainte de plecare sa mai scot niste bani de la bancomat.
Intreb intr-un magazin de bancomat si mi se indica vag o directie. Ziua este foarte calda si insorita, ca aproape toate zilele de cand suntem pe drum. Copacii dintre cladirile cu doua sau trei etaje arunca umbre intermitente pe asfaltul prafuit. O iau spre dreapta, catre o hala cu acoperis de tabla, printr-un parculet murdar si pustiu. Un balci cu un carusel colorat isi asteapta inca clientii, intre hala cea mare si o zona pietonala, delimitata de cladiri vechi, cu un singur nivel. Gasesc un bancomat care imi accepta MasterCard-ul si scot 5000 de ruble, adica vreo 150 de euro.
Pornesc inapoi mergand cat pot de repede. Traian ma asteapta deja de mai bine de jumatate de ora. Plecarea de pe Olhon a fost cat se poate de nefericita. Am asteptat la coada toata noaptea si cand ne-a venit randul la feribot, n-am avut bani sa platim. M-am mirat ca dusul a fost gratis iar intoarcerea trebuia platita si pana la urma baietanul cu bluza in dungi care mi-a cerut plata ne-a lasat in pace. Nu aratam deloc prietenos, murdar si mahmur, dupa o noapte in care am dormit foarte prost si putin, tremurand de frig. Traian n-a dormit mai deloc, avand grija sa mute masina de fiecare data cand foarte lunga coada se misca. A tinut sa-mi reproseze lucrul asta, victimizandu-se ca am mancat ultima conserva. Dupa ce l-am facut sa-si piarda portofelul. Recunosc, n-a fost deloc frumos din partea mea. Dar eram deja beat dupa cele patru beri baute de unul singur pe stomacul gol si litania lui cu portofelul pierdut mi-a sters orice urma de compasiune. Ba mai mult, am continuat sa-l suspectez de implicarea in farsa, la un loc cu toti cei din coloana care astepta sa plece de pe insula. M-am simtit ca Truman din filmul The Truman Show, cand descopera ca totul este un mare fals si ca toti cei din jurul lui sunt actori. N-a lipsit mult sa ma duc si sa ma stramb la personajele de prin masini. Rasaritul spectaculos, cu niste culori ireale, in care am gasit toate nuantele de violet, ne-a mai distras atentia si am filmat si fotografiat peisajul. Dupa care a urmat o cursa in tacere spre Irkutsk, cu indicatorul de benzina pe rosu. Am reusit sa schimb cei douazeci de dolari intr-un sat, prin amabilitatea unui buryat care astepta un autobuz, langa o geanta de voiaj in carouri. Banii mi-au ajuns de benzina la limita. Cand am facut din nou plinul, in rezervor au intrat 39 de litri, deci daca am mai fi avut de mers cateva sute de metri, am fi ramas din nou in pana de benzina. Am ocolit Baikalul pe la sud si intr-un popas in care soseaua intalnea Trans-Siberianul, ne-am oprit lanaga niste tarabe unde se vindea peste prajit. Pe jos, in dreptul unui copac cu crengile pline de carpe colorate, erau imprastitae sute de banuti. Am dat sa culegem din ei, dar femeile de la taraba ne-au explicat ca sunt ofrande pentru noroc la drum si aduce ghinion sa le iei. Calatorii leaga, dupa obiceiul mongol, carpe colorate si lasa un banut in locurile de rascruce sau la popasuri. Cand mi-am deschis portbagajul, pe rucsacul meu, pe care l-a folosit multa vreme fratele meu, am remarcat o bucatica de carpa albastra legata de el si m-am gandit ca este cu sigurnata un semn. Un semn similar cu ceva ce am sa intalnesc pe traseu. Asa ca restul drumului mi-am tot facut in minte diverse scheme despre cum s-ar fi putut naste farsa si cine ar putea fi cei implicati.
Traian ma asteapta in masina cu toate geamurile deschise. Imi spune ca ar avea chef de o inghetata. Prefect, ma gandesc eu, pot sa-i indeplinesc mica dorinta, ca sa vada ca ma preocupa si ce-si doreste el. Profit de incantarea pe care i-o produce inghetata si-l intreb daca are chef sa facem o plimbare catre zona pietonala pe care am descoperi-o cautand bancomatul. Unde am putea sa mai filmam ceva. Inghetata pare sa fi fost foarte buna, caci Traian accepta propunerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu