Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

sâmbătă, 9 octombrie 2010

K 60 - Filmări cu sfori şi opturi nebune

Pescuiesc sapca din praf si o iau la fuga catre masina, desi imi simt picoarele foarte obosite si ingreunate de bocancii mei vechi. Traian ma filmeaza cum ma apropii in fuga de masina, asezat cu fundul pe portiera, cu trupul scos in fara. L-am legat in pozitia asta de cascador cu cablul de remorcare din care i-am improvizat un ham pe care l-am ancorat de stalpul portierei, ca sa poata filma mai bine. Ii dau sapca, pe care curentul de aer starnit de viteza cu care incepusem sa conduc i-a smuls-o de pe cap. Si-o indeasa in buzunar si ma gandesc ca ar fi interesant sa arat cum l-am legat asa, pe jumatate iesit din masina, ca sa vada si spectatorii filmului cum ne-am chinuit cu diverse improvizatii. Ma si gandesc cum pe generic ar fi amuzant ca in dreptul fiecaruia sa apara scris pe ecran sarcinile pe care le-am indeplinit. Cameraman, editor, sofer, bucatar – in dreptul lui. Prezentator, producator, regizor, sofer – in dreptul meu. Iau camera si il filmez, dupa care i-o dau inapoi si ma sui in masina, prins de actiune. Pornesc din nou cu masina de pe loc cat pot de uniform si cand ajung pe la 70 la ora incerc sa pastrez un ritm egal si un traseu cat mai drept printre denivelarile drumului.
Cand consideram ca avem destule cadre, opresc si-l dezleg pe Traian din hamul improvizat. Pornim mai departe pe drumul de pamant care strabate insula longitudinal. Cineva de la coada care astepta feribotul zicea ca insula are vreo 50 de kilometri. Undeva ar trebui sa existe si un sat.
Intr-adevar, dupa vreo douzeci de minute intram in sat si dupa ce iesim ma gandesc ca am mers destul si ar trebui sa gasim un loc unde sa putem cobora de pe malul inalt spre lac si sa ne montam cortul.
-Ce zici, ne oprim pe undeva prin zona? il intreb pe Traian care numeroteaza casetele inregistrate.
-Unde vrei tu, imi raspunde el.
Ma simt obosit si dupa baia in apa foarte rece pe care am facut-o intr-un lac de pe insula, acum vreo doua ore. Si mi-e si foame. Am putea sa facem un foc si sa prepar supele la plic pe care le caram cu noi din Romania. Daca as fi avut o undita, as fi putut incerca sa pescuiesc. Dar am uita sa iau. Macar daca as avea niste carlige, as putea improviza una. Poate dam ne niste pescari si pot cere vreo doua carlige.
Traian tuseste si brusc imi aduc aminte de episoadele de ieri si alaltaieri. Credeam ca acum a terminat-o cu chestia asta. Nu zic nimic, dar simt ca devin incordat. Oricat ar fi de intersanta faza cu farsa, imi ajunge ce s-a intamplat pana acum. Am si eu nevoie de liniste, doua saptamani de ciudatenii imi a jung cu varf si indesat. Traian tuseste din nou si simt ca am sa ma enervez de-a binelea. Ma uit spre el si vad ca iar are o pozitie nefireasca. Oare asa stau eu cand sunt pe locul din dreapta? Parca da, stau cu gatul intins inainte cand incerc sa vad la distanta, din cauza ca am ochii obositi si nu am ochelari. Deci iar incepe. Nu zic nimic. Ca represalii, imi aprin o tigara.
-Ziceai ca vrei sa te lasi de fumat, face Traian pe un ton mustrator.
Pentru un fost fumator cum e cazul lui, observatia mi se pare ridicola. Sigur ca as vrea sa ma las de fumat, dar mijlocul calatoriei prin Siberia nu pare momentul potrivit. Cu atatea griji pe cap, sa mai si ma mai si lupt cu obsinuinta de a fuma! O fi avand legatura fumatul cu farsa? In Romania stiu ca este interzis sa arati in emisiunile de televiziune oameni care fumeaza. O fi la fel si Rusia? Poate ca atunci cand ne filmeaza cei de la camera scunsa nu pot difuza cadrele in care eu fumez? Putin imi pasa, nu eu i-am pus sa faca chestia asta! Am si eu dreptul la pauzele mele, oricat de importanta este pentru ei treaba lor. N-avem nici un acord in sensul asta, fumez cand vreau! N-ajunge ca am avut parte de atatea ciudatenii incat sa am nervii varza, cand numai drumul in sine si condusul rablei care are tot timpul probleme este epuizant! Sa nu mai fumez! Mai bine sa mai ia ei o pauza! Si al fel de bine ar face si Traian, s-o termine cu imitatul!
Il privesc si vad ca nu se lasa. Acum a inceput iar sa-si scarpine picioarele. Exact cum fac eu! Si ce mai fac? Studiez harta cu gura cascata. Excelent, foarte bine surprins! Numai ca extrem de enervant
-Ar fi mai bine sa incetezi cu chestia asta! marai eu.
Traian se face ca este surprins. Mama, cat poate fi enervant! Tuseste din nou, privind inainte. Acum si tusea!
-Stii tu foarte bine! ii zic printre dinti.
-Esti sarit de pe fix! mi-o intoarce el. Iar ai luat-o razna!
Ce convenabil! Tot eu am luat-o razna! Da’ cine, ma rog frumos, n-ar lua-o razna daca cel de langa el i-ar imita periodic gesturile? Cine nu s-ar enerva pe chestia asta? N-au baietii de la camera ascunsa material suficient de spectaculos? Trebuie Traian sa ma enerveze ca sa avem la sfarsit de ce rade? Frumos, dar eu n-am chef!
Ma gandesc ce as putea face sa-l determin sa inceteze. Ce pot sa fac fara sa ma cert iarasi cu el? Ar trebui sa gasesc ceva la fel de inofensiv dar enervant. O sa ma invart in cerc cu masina, asta o sa fac! Pana cand inceteaza!
Traian tuseste din nou, asa ca incetinesc si fac un cecr cu masina in mijlocul drumului. Ma priveste uimit, dar nu zice nimic. Pornesc mai departe si dupa jumatate de minut, tuseste din nou. Mai fac un cerc cu masina.
-Ba, esti nebun! Ce te-a apucat ?! continua el sa se prefaca uimit.
-Da, sunt nebun! Numai acuma te-ai prins? il intreb eu cat pot de ironic. Sau poate am o altfel de dereglare. Poate o fi o doza de LTF, ii spun eu avand in minte prescurtarea de la « Low Tolerance at Frustration ».
-LTF??! Ce vrei sa spui?
-LTF, lotto, ce vrei tu… Las’ ca te lamuresc colegii, ranjesc eu in timp ce masian se zgalataie violent, facand S-uri pe drum.
Ceva pocneste pe dedesubt, dar sunt prea nervos ca sa-mi mai pese. La naiba si la toti dracii cu farsa lor, de dragul spectacolului a inceput sa-i doara in cot ca sar calul! Trebuie sa fac oare spume la gura ca sa priceapa ca sunt la capatul puterilor? Si Traian care n-are simtul masurii si nu se mai opreste…
-Ai sa rupi masina! Ai inebunit! protesteaza Traian agatandu-se de manerul de desupra usii.
-Las’ sa se rupa! Daca tie nu-ti pasa ca au si nervii mei o limita…
-Opreste-te! Vreau sa cobor!
Chiar ma bucur sa raman macar o vreme singur, cum a fost la amiaza, cand si-a vazut fiecare de ale lui vreme de vreo ora. Opresc si Traian coboara, luand-si camera. Plec mai departe, pe drumul de pamant care se transforma mai mult in doua urme de roti. O groapa neasteptata ma face sa-mi moara motorul. Cobor si ma uit in spate. Nici urma de Traian. Nu cred ca m-am indepartat mai mult de 500 de metri. Ma rog, treba lui, n-are decat sa se duca sa se sfatuiasca cu colegii, imi spun inca foarte nervos si-mi aprind o tigara. Dupa ce fumez, zaresc un copac uscat, probabil fulgerat, in jurul caruia sunt imprastiate bucati de lemn. Ar fi foarte bune de foc, asa ca ma puc sa le strang. Portbagajul este plin si le indes pe langa bancheta din spate. Pe cand ma pregatesc sa ma ridic de jos cu bratele pline de a doua tura de lemne, aud zgomotul unui motor si ma intorc pe jumatate, cat sa vad o duba verde din care cineva cu ochelari de soare ma priveste insistent. Parca are si un aparat de fotografiat in mana. Ce-o fi asa de interesant? Ca doar n-am mutra de localnic si nici nu aduc a animal exotic… O fi din trupa cu camera ascunsa? Am luat prea multe lemne in brate si ma trezesc ca imi scapa din mana. Ma aplec sa le strang si simt nevoia copilareasca de le arata fundul celor din duba, asa ca raman aplecat si-i privesc printre picioare. Simt o satisfactie amestecata cu rusine. Da’ pana la urma cine i-a pus sa ma spioneze incontinuu? Strang fara chef restul de lemne si pornesc motorul, sarind de la volan ca sa decuplez borna bateriei. Electromotorul care ramane cuplat face un zgomot infiorator pana cand ii intrerup alimentarea.
Intorc masina si pornesc inapoi. Ma opresc in zona prin care a coborat Traian, dar nu-l vad. Satul nu este foarte departe. Poate o fi pornit intr-acolo. Mai astept vreo zece minute si in cele din urma pare.
-Te-ai calmat? ma intreaba cu jumatate de voce.
-Da, raspun foarte sec.
-Hai pana in sat la luam niste bere. Sa stam la foc si sa ne relaxam.
Propunerea de pace este binevenita. De ce a trebuit sa trec la represalii ca sa obtin o pauza?! Deja furia din mine s-a consumat de la sine. Vreau doar sa ajungem sa campam intr-un loc si sa stam. S-a dus naibii ziua noastra de pauza…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu